REFLECTIONS 1 - REFLECTARI 1

Selam Aleyikum!!!

My name is Ekaterina, or simpler Ika. I am 25 years old. I live in a Christian orthodox country and I am converted to Islam. Nobody force me and nobody hypnotized me to convert. I did it from my own needs, and I can freely say that the converting bring peace in my soul. But, in general I don’t want to talk about that here. I prefer to post here my reflections and questions that I have it. I hope that my reflection will help other new converters.

For the first time, these days I meet other girls that become Muslim too. It was a unique and special experience for me. It was for the first time science I am converted when I meet another Muslim from my country, and I had some emotion before the meeting. I didn’t know what I will feel. It will be something special? Do I will feel like I am with my people or I will ckeep looking to the clock’ to get quickly form there.  But everything was better that my expectation. I felt relaxed, comfortable and with my people. All the girls are sweets, so opened so kind. I become part of the group quickly. We started to talk about many thinks, but the more interesting was to hear the converting history of each girl. The most special moment for me was when after Iftar, all girls together prayed Al Mahrib Salaat. My heart was beating so strong and I was having emotions. Mashallah all girls together, I am a part of this group. That was a very important moment for me. A new step for closing to the people like me, people who believe in the uniqueness of Allah, and who worship Allah (subhana wa ta alaa).

I’m saying closing, because like each process, the changing is not coming suddenly. The human behavior (at last mine), usually reject the suddenly changes. Sincere, is hard to assert yourself like the servant of Allah, when around you are just non-Muslim people, in special if you are a new converted. Each day I am facing with two problems: the wish to be a good Muslim, to respect the Koran and the Hadiths and the life around me that is not related with my religion Islam. The daily  problems that I am confronting are many, for example I want to wear hinjab, but each time when I wore the attention to my own person from the people around me was more that on a normal day (I know that they will not answer for my person in front of Allah in the day of judgment, I still work on this level – daily hinjab wearing), people around me are not sharing my religion so socialization between we has some exactly parameters that I can’t exceed, and not the last problem – loneliness. Like is writing in the Koran, a Muslim can’t be alone, he must be surrounded by other Muslims. You can talk with them on the same subjects, they have the same values and the most important you can better serve Allah. Here is an example, even a simple one, from my life that is making me to see the things like that. I am coming tired from work, with zero energy, with 1 even 2 salaat not do it. Goodness, the bed is so alluring, I could have a nap and latter to recover my not did it prays. I am opening the laptop, I am opening the Skype and there is writing me one of my friends and she is a Muslim too. She is asking how the fasting is going, if I am handling with the praying. She is telling me how she prayed all night still the morning. Suddenly I had a reflection “wow she prayed all night but I am lazy to do the usual prays. And I am complaining that the changes in my life are not coming sooner. Sure, I am lazy to do my Salaat, but my expectations to Allah are so big: Shame, be shamed Ika”. And like that I am returning to the normal behavior. I am doing my wudoo, the Salaat that I must do it…. And now go tranquil and reconciled to have a nap.

Like each person, I need to be a part of a society, but in my case here in my country, the society is more limited, so the identification and integration in the Muslim society is strictly necessary. Just now after I meet other Muslim women, I feel better, calmer, more at home in my country because I know that I am not alone, we have each other and what can be more nice that the feeling of safety and fulfillment.

PS: Together with my Muslim sisters, that I meet these days, have big plans. They will take me to the mosque to meet other Muslim women, we will meet more fervently to pray together, to crochet, to learn how to sew a hinjab (because here you don’t have it where to buy at last a good handkerchief not talking about a hinjab) and the most important to discover together the holly words from Koran. INSHALLAH!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Selam aleyikum!!!

Ma numesc Ecaterina, sau Ika dacă doriţi mai uşor. Am 25 ani. Traiesc într-o ţară creştin ortodoxă  şi sunt convertită la islam. Nu m-a convertit nimeni forţat şi nici nu m-a hipnotizat nimeni. Am făcut-o din propria dorinţă şi pot să vă zic că am sufletul împăcat. Dar nu despre aceasta vreau în linii mari să vă povestesc în acest blogg. Mai degrabă gîndurile mele şi întrebările care mi le pun o să găsiţi pe aici. Sper ca reflectările mele o să fie de ajutor şi altor noi convertiţi.

Zilele acestea m-am întîlnit prima oară cu alte fete de pe aici convertite la islam. A fost o experienţă unică şi specială pentru mine. A fost prima oară de cînd sunt convertită să interacţionez  cu cineva musulman de pe la noi, şi aveam careva emoţii înainte de a le întîlni. Nu ştiam ce o să simt. Va fi ceva special? O să mă simt ca printre ai mei sau o să ma uit la ceas să plec cît mai repede de acolo. De cînd mă ştiu de multe ori simt că acolo unde sunt nu îmi este locul aşa că emoţiile erau mari. Însă totul a decurs mult mai bine decît mă aşteptam, mă simţeam relaxată, comod şi printrei ai mei. Toate fetele sunt nişte dulci. Atît de deschise atît de binevoitoare. M-am inclus în grup foarte repede. Am început a discuta despre multe, cel mai interesant a fost să aflăm cîte ceva din povestea fiecăreia. Însă momentul cel mai special pentru mine a fost atunci cînd după Iftar am făcut împreună Al Mahrib Salaat. Inima îmi bătea puternic şi chiar aveam emoţii. Mashallah toate împreună, sunt şi eu o parte din grup. Au fost nişte clipe foarte importante pentru mine. Un nou pas spre apropiere de cei ce sunt ca mine cei ce credem în unicitatea lui Allah şi cei care îl slujesc pe Allah (subhana wa ta ala).

De ce zic apropiere, pentru că ca şi orice proces, schimbarea nu vine brusc. Natura omului (sau cel puţin a mea) debicei respige schimbăriLe bruşte. Şi sincer e cam greu ca înconjurat de nonmusulmani, în special dacă eşti nou convertit, să te afirmi pe tine însuţi ca slujitor al lui Allah. În fiecare zi mă confrunt cu două lucruri: dorinţa de a fi un bun musulman, de a respectat Koranul şi Hadişurile şi viaţa din prejurul meu care nu are nici o legătură cu islamul. Problemele cu care ma întîlnesc zi de zi sunt multe, ca de exemplu vreau sa port hinjab dar de cîte ori am purtat atenţia celor din jur asupra mea era mai mare decît normal (deşi ştiu că nu ei vor răspunde în faţa lui Allah în ziua de apoi, încă lucrez la etapa cu purtarea hinjab-ului zi de zi), oamenii din jurul meu nu împărtăşesc aceaşi religie deci practic relaţionarea dintre noi are anumiţi parametri care nu pot fi depăşiţi, şi nici de cum ultima problemă – siNgurătatea. După cum scrie şi în Koran un musulman nu poate fi singur el trebuie să se înconjoare de semenii lui. Poţi discuta aceleaşi subiecte, ai aceleaşi valori dar cel mai important împreună poţi mai bine sluji pe Allah. Iată şi un exemplu deşi unul foarte simplu din viaţa mea care mă fac să văd aces lucru. Vin obosită de la lucru, scursă de energie, cu 1 sau chiar 2 salaat nefăcute. Doamne ce ademinitor e patul, parcă aş dormi un pic şi mai tîrziu recuperez rugăciunile. Deschid laptopul, deschiD skype-ul , şi cînd colo îmi scrie o prietenă şi ea musulmană. Mă întreabă cum mă descurc cu postul cu rugăciunile. Îmi povesteşte cum s-a rugat pănă aproape dimineaţa. Şi deodată se aprinde un beculeţ în cap la mine „Waw ea s-a rugat toată noaptea dar eu ma lenesc să fac măcar rugăciunile obişnuite. Şi apoi mă plîng că schimbările în viaţa mea nu vin atît de repede pe cît aş vrea. Păi sigur mie mii lene să fac o rugăciune, dar ca aşteptări de la Allah am multe: Ruşine, ruşine să îţi fie Ika”. Şi iată aşa revin la normal mă duc fac wudoo, rugăciunile necesare de recuperat... iar acuma poftim dormi un pic liniştită şi împăcată.

                Ca şi orice alt om, şi eu am nevoie să mă integrez în societate dar în cazul meu societatea mea e mult mai restrînsă aici la noi în ţară, aşa că identificarea acestora şi integrarea în grupul lor este strict necesară. Doar acuma după ce am interacţionat cu mai multe femei musulmane, mă simt emoţional mai bine, mai liniştită mai acasă în ţară la mine pentru că ştiu că nu sunt singură şi că oricînd şi la orice problemă ne avem unii pe alţii şi ce poate fi mai plăcut decît sentimentul de siguranţă şi împlinire.

PS: Împreună cu celelalte surioare pe care le-a cunoscut zilele acestea avem planuri mari. Acestea mă vor lua la moschee să fac cunoştinţă şi cu alte femei musulmane, ne vom întălni mai des, să ne rugăm împreună, să croşetăm, învătăm cum se coase un hinjab (pentru că aici la noi nu ai de unde să cumperi măcar o basma bună nemaivorbind de un hijab) şi cel mai important să descoperim cuvîntul sfînt din Kuran împreună. INSHALLAH!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!