Primii pasi in relatia hijab-eu

Vine iarna!!!! Desi afara timpul nu o arata insa filele din calendar ma duc cu gindul la sfirsit de an inceput de an nou. Lumea in jurul meu e in toi cu pregatirile de sarbatorile de iarna (Republica Moldova este o tara cu populatia majoritar creştină). Iar eu am decis ca la această  cumpănă de ani sa fac un pas important pentru mine si sufletul meu....Am decis sa incep a purta hijab ... Poate pentru unii din voi nu pare a fi un eveniment nu atit de wawwwwww...insa pentru mine este ...după percepţiile mele hijabul este atît pioşenie faţă de allah cît şi un semn pentru cei din jur ca sa ma poate identifica ca o musulmancă.

Nişte buni prieteni mi-au zis despre hijab următoarele lucruri (o să le reproduc pentru că le consider utile pentru oricare newmuslim şi este uşor sa le utilizezi ca ghid) – hijabul nu constă doar în acoperirea capului ....hijabul înseamnă aţi modifica comportamentul al modela astfel cu acoperirea corpului să se facă un tot întreg.

Deci dat fiind că eu nu sunt o fire care pot face schimbări radicale dar care a modificat destule în comportamentul său decînd am devenit musulmancă punctele la care lucrez (pentru că se mai necesită lucru ) sunt:

1)    Referitor la stil vestimentar:

a.    Pantaloni, blugi vs rochii, fuste – sunt sau cel puţin încă mai sunt adepta acestor piese vestimentare deoarece îmi pare că sunt mai liberă în mişcări dar ştiu foarte bine că acest lucru nu este recomandat unei persoane muslim. Mai nou fustele lungi şi rochiile îmi par mai calme, femenine, mai ferită de ochii trecătorilor. Aici ca atare dilema se rezolvă uşor prin schimbarea garderobei însă includerea ale celor 2 tipuri vestimentare într-un still moderat recomandat femeilor musulmane. Soluţii: Să ai bani sau dacă nu prea treptat să îţi imbunătăţeşti garderoba. Un still nici radical nici non muslim, o îmbinarea reuşită astfel ca să pot intra în parametrii generali islamici legaţi de vestimentaţia femenină dar nici să nu provoc controverse celor din jur. Scopul îmbrăcămintei islamice este de a proteja femeia, de a o face nevăzută prin masa de oameni, astfel că un still radicalist nu ar face dect să atragă şi mai multă atenţie asupra persoanei mele ...şi gata s-a dus toată modestia, trecerea neobservată prin mulţime. Inspiraţia referitor la ce îmbrac şi cum îmbrac vine uşor prin răsfoirea zecilor pagini online dedicate îmbrăcămintei islamice, ce să facem internetul ocupă un loc destul de mare în viaţa noastră.

b.    Hijab vs cap descoperit – pînă a începe a purta hijabul lumea de multe ori mă confundau cu majoritatea cerînd de la mine acelaş comportament. Comportament ce nu corespunde în multe cazuri, normelor islamice lucru care de cele mai multe ori mă deranjează astfel că parcă însăşi sufletul meu îmi cere să mă acopăr să port hijab. Au fost destule zile cînd îmi ziceam cînd o să port hijab lumea din jur va încerca să aibă un alt comportament. Acuma însă cînd port hijab am zile în care mă simt parcă sufocată, strînsă şi fără a mă putea afirma. Am zile cînd îmi vine să scot hijabul şi să îmi las creeri să respire, gîndurile să zboare să nu mă deosebesc de cei din jur. Da o să ziceţi că e o contradicţie în propriile idei şi gînduri. Aveţi dreptate pentru că asta pare a fi. Libertatea nelimitată şi uneori nesocotiă avută pînă la convertire o resimt ca un drog la care e greu să renunţi. Te simţi dependentă de cei din jur, ce zic ei de tine, cum te văd ei. Eu cred că această luptă este una „normală” tentaţiile în jur sunt multe iar stitul de viaţă şi contactul social cu cei din jur avută pînă la convertire şi acuma diferă, ce zic nu diferă ci sunt chiar opuse ca direcţie. Pînă la convertire: importanţă exagerată referitor la imaginea creată de tine pentru cei din jurul tău, modelarea comportamentului şi a gîndirii după „turmă”, tendinţa continuă de afirmare, şi de creare a imagine perfecte aplicate de cei din jur la persoana ta. După convertire: - concentrarea pe ce valorezi tu pentru tine însuţi şi în faţa lui Allah, mişcarea de turmă devine pentru tine doar un nor mare de praf de care vrei să scapi, lucrul asupra eu-lui tău astfel ca să îţi autoconturezi imaginea şi toate acestea în coodronanţă cu normele etice şi morale islamice. Însă mai este un aspect pozitiv de la purtarea hijabului care mă face să lupt cu mine însuşi şi să merg pe calea cea dreaptă. Hijabul îmi oferă o stare de linişte, împăcare sufletească, pentru ca încerc să respect normele morale şi etice islamice care duc la rîndul lor spre mulţumirea lui Allah Preamărit. În concluzie lupta aceasta va mai dura ceva timp important este dorinţ de a continua de a nu te lăsa pentru că „tu poţi face mai mult, pentru tine şi sufletul tău, intenţia să fie curată iar Allah îţi dă putere!!!!”.

2)    Referitor la comportament cadru moral:

a.        Tonalitatea vocii – dee am o tonalitate destul de ridicată astfel că uneori la emoţii (pozitve, negative nu contează) depăşesc normele de low voice şi calm down prescrisă în Kuran.

b.        Stările de nervi şi irascibilitate – da şi aici sunt expertă. Să ştiţi cred că la comportamentul moral e şi cel mai mult de lucru, dar incetisor cu ajutorul lui Allah (swa) o sa trecem şi de ele.

c.        Socializarea cu cei din jur – pe partea data sunt cele mai mari cutremure. Aici merge minimalizări de listă dure. Din necunoaştere mulţi aşa zişii prieteni, cunoscuţi vin cu exclamaţii dure referitor la decizia mea de convertire cu afirmaţii de genul „toţi bărbaţii musulmani is nişte curvari, da nu îmi schimb eu religia pentru un bărbat, da ţie îţi trebuie, cum aşa să nu consumi alcool, acuma ce o să stai aşa îmbrobodită etc” afirmaţii care nu au nici o legătură cu intenţia mea de convertire. Ei nu înţeleg că a te converti e o treabă serioasă, indiferent de ce religie, şi e important să o faci pentru sufletul tău, mentru necesităţile tale emoţionale şi nu pentru bărbaţi, bani, putere etc. Încercarea mea de a explica aşa zişilor prieteni, cunoscuţi motivele uneori sunt în zadar, şi singurul lucru pe care îl pot face este să mă îndepărtez de aceşti oameni. Aşa că de cînd port hijabul se strîng serios rîndurile „pritenilor, cunoscuţilor” pe deoparte, însă cresc rîndurile de noi prieteni în rîndul musulmaninlor în special celor de la noi pe de altă parte ... Allhamdulelah.

Convertirea mi-a adus schimbări mari în viaţă ..ALLHAMDULELLAAH mă simt ca o floare ce îmboboceşte...hijabul este o încercare pentru mine şi cei ce mă înconjoară ...însă e un lucru mic spre mulţumirea lui ALLAH..mai am atîtea de făcut ...aşa că nu renunţ la el aşa uşor ;) 

Preoţii – cei mai mari vrăjitori?

Zilele astea e forfotă mare în Chişinău, vine Patriarhul Rus Kirill. Lucru deloc important pentru mine ca musulman, însă asta pînă cînd zilele acestea am dat nas în nas cu un panou publicitar dedicat acestuia. Dat fiind că era intersecţie şi aşteptam schimbarea culorii semaforului mi-am permis să îmi îndrept privirile către acest panou pentru cîtva momente, destule însă să mă facă să îmi pun cîteva întrebări. Acest Kirill în poza respectivă este înţolit de sus pînă jos plin de îngeri brodaţi cu cîteva rînduri de cruci şi iconiţe la gît şi cu o cruce afişată în vîrful capului. O adevărată păpuşă împăiată cu exces.

Şi iată aşa la o cumpănă de drumuri am început să îmi pun întrebări sau mai bine zis să îmi amintesc încă odată de ce m-am convertit la islam şi ce ne învată Allah (swt) prin sfîntul Kuran. Deci uitîndu-mă la acel papiţoi mi-am zis că ar fi bine să scriu o postare pe blog-ul meu despre influenţa păgînă asupra creştinismului, talismanele şi însemnele religioase ca metodă de vrăjitorie lucruri atît de condamnate în Kuran şi lucruri atît de intens folosite în creştinism (în cazul nostru, creştini ortodocşi).

          Deci pentru început un scurt incurs în partea teoretică a elementelor pe care le voi aborda.

Despre păgînism:  Lumea antică era foarte bine organizată din punct de vedere religios. Existau temple, preoţi, colegii sacerdote, slujbe, cărţi speciale de rugăciuni. Religia jucaun rol major în civilizaţia antică alături de stat şi armată (considerată stâlpul Imperiului).

Conceptul de păgân nu exista. Cuvântul păgân vine din latină (paganus) şi înseamnă ţăran. Creştinii i-au denumit astfel pe preoţii antici şi pe cei care credeau în zeii păgâni deoarece religia antică se păstra cel mai bine la ţară, acolo unde ţăranul era foarte bine legat de natură, era foarte superstiţios şi interpreta orice semn din natură ca semn al divinităţii. Ultimele temple antice au fost templele păstrate la ţară iar ultimele populaţii creştinate cu forţa au fost cele de la ţară.

De altfel locuitorii satelor au reuşit şi să transforme unele sărbători antice în sărbători creştine schimbând doar numele zeilor din zei în sfinţi dar păstrând intact ritualul şi ceremonialele.

Astfel sărbătoarea cinstirii morţilor în vechea religie era sărbătoarea numită Lemuria. În această zi se oferea pomană pentru sufletele celor dispăruţi. Puternic ancorată în viaţa poporului, această sărbătoare dăinuie şi în zilele noastre.

Numai că în loc să se spună că s-a dat pomană în numele lui Jupiter şi a lui Pluton (zeul morţii) se spune acum că s-a dat pomană în numele lui Isus!

Practicile privind interpretarea semnelor naturii, citirea în măruntaie de păsări, descântece, vrăji, ingrediente magice, ritualuri sacre s-au păstrat cel mai bine la ţară. De-a lungul generaţiilor viitoare aceste lucruri, însă, au fost deformate copios, păstrându-se doar un simulacru de ritual. Tot în zonele rurale se păstrează nealterate credinţa în spiritele munţilor, apelor, pădurilor metamorfozate sub diferite forme: zâne, spiriduşi, spectre, fantome.

Nimfele au fost transformate în zâne, driadele şi nereidele au luat formă de zâne şi spiriduşi şi tot aşa. (…)

Neînţelegând religia antică şi dorind să o denigreze neîncetat creştinii au introdus noţiunea de păgâni şi păgânătate.

În timp, a spune despre cineva că este păgân semnifică a fi fără Dumnezeu, a fi ateu, a fi un om rău, a nu respecta tradiţiile religioase şi a te gândi cum să faci cât mai mult rău.

Eticheta păgân se aplică în zilele noastre şi celor care nu împărtăşesc aceeaşi religie ca majoritatea. Termenul de păgân are aşadar un sens peiorativ. El a fost impus într-o anumită perioadă istorică de către iudei şi creştini credincioşilor în zei şi apoi a fost impus de puterea maselor celor care nu împărtăşeau religia ţării de origine.

Pentru a denigra religia antică, creştinii au generalizat termenul de păgâni şi păgânătate pentru toate religiile popoarelor inclusiv cele primitive din Africa şi America de Sud care practicau sacrificii umane .Preluat: Gheorghe Razvan Gabriel, Conflictul dintre pagansim si crestinism, Editura Mondoro.

Despre creştinism: Ca orice monoteism, creştinismul a manifestat în bimilenara sa istorie o apreciabilă cantitate de intoleranţă atât de tipică acestei forme speciale de religie. Cuvântul "creştin" vine din limba latină populară, de lachristianus, derivat de la Hristos, deoarece Iisus/Isus din Nazareth este considerat în religia creştină ca fiind Mesiaşi fiul lui Dumnezeu. Cuvântul "Hristos", în limba greacăΧριστός Christós, "cel uns", este traducerea din limba ebraică a cuvântului משיח Maşiah (arabă مَسيح Masīh).

Instituţia specifică creştinismului este Biserica. Autoritatea doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia, la care se adaugă, în ortodoxie şi catolicism, tradiţia Bisericii, iar pentru catolicism şi Magisteriul bisericesc, reprezentat de autoritatea papei.

Nucleul fundamental al credinţei creştine constă în afirmarea lui Dumnezeu — creator al universului (şi, prin urmare, al omului), fiinţă plină de iubire şi de grijă părintească (într-adevăr, Crezul creştin enunţă: „cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotşiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute”), constituit în trei persoane distincte în relaţie, dar egale în natură.

În Iisus Hristos este recunoscută o dublă natură: divină şi umană, fiecare dintre ele deplină. Credinţa creştină că după moartea sa pe cruce Iisus Hristos a înviat din morţi, se constituie în teologia creştină ca dovadă a acestei duble naturi. Istoric vorbind, chestiunea naturii lui Iisus Hristos a fost un motiv de mari dispute între adeţii săi încă de la începuturile creştinismului şi punctând cu crize şi dispute istoria acestei religii până astăzi.

Majoritatea denominaţiunilor creştine afirmă fidelitatea sa faţă de esenţa creştinismului primordial, în ciuda formei schimbate. Creştinismul mai poate fi definit ca „religia cărţii”, datorită importanţei textelor sacre şi a referinţei la aceste texte ale revelaţiei adunate în Biblie, dar această etichetare („religia cărţii”) a fost făcută de reprezentanţi ai islamului, creştinismul fiind religia lui Hristos, cel înviat.

Totuşi conţinuturile doctrinare esenţiale care îl caracterizează au fost elaborate în decursul secolelor şi au dus la apariţia multor confesiuni religioase, care – în diferite feluri – îşi exprimă legătura lor cu acest patrimoniu doctrinar comun.

Biserica creştină este o instituţie concretă, cu statut juridic şi cu istorie politică; ea se consideră trupul mistic al lui Iisus Christos şi îşi asumă sarcina de a propaga învăţătura acestuia, ca întemeietor al ei; în acest cadru, a afirma a avea un rol matern şi pedagogic faţă de credincioşi (fiind, într-o formulare catolică, mater et magistra ).

Despre talismane: Talisman (arab. tilsam = chip vrăjit) poate fi purtat pe îmbrăcăminte, sau să fie păstrat încasă.

Considerat de științele oculte pseudoștiințifice sau de cei superstițioși ca obiect cu puteri magice care apără persoana care o poartă împotriva bolilor, relelor fiind aducător de noroc. Se deosebește de amulet care are rolul de apărare precis conturat.

La început erau folosite în acest scop icoane din metal sau piatră, acest obicei fiind cunoscut din perioadele antice, a Babilonului, Egiptului antic, credința este preluată în Evul Mediu, fiind completată cu „cuvinte magice” sau „semne magice”, acest obicei existând și în Orientul îndepărtat din cultura chineză.

Cu toată opoziția bisericii creștine, unii cred și azi în talismane, obiecte aducătoare de noroc ca:  picior de iepure, trifoi cu patru foi,  potcoava de cal.

Cuvântul talisman vine de la grecescul “telesma”. Telesma, este termenul folosit de Hermes Trismegistul atunci când vorbeşte de “forţa tare a tuturor forţelor”, şi despre care spune: “Soarele îi este tată, luna îi este mamă, vîntul a purtat-o în pântec şi pământul îi este dădacă”. Un talisman este deci un obiect (piatră, floare, insectă, inel, brăţară...) purtător al unei forţe cu care a fost impregnat fie de către natură, fie de către o fiinţă foarte puternică în lumea psihică. Numai cel ce ştie să fuzioneze cu “forţa tare a tuturor forţelor”, cu Fiinţa supremă, cu Creatorul poate prepara talismane cu adevărat operante şi puternice.

De ce credeţi că vor oamenii talismane? În general, pentru a obţine succese, pentru a dobândi puteri, şi în acel moment seamănă acelui rege care întreţine o armată de mercenari. Pentru prepararea unui talisman ei fac uz de violenţă, obligă astfel fiinţele lumii invizibile să-i servească. În spatele acestei dorinţe de a avea un talisman sunt cel mai adesea ambiţia şi lenea. Vrem să reuşim sau să ne protejăm şi ne spunem: “Dacă voi avea un talisman pot să dorm liniştit, alţii vor veghea în locul meu”. Astfel vrem să ne realizăm dorinţele fără a face nici un efort. Încetăm să mai muncim, să studiem, să reflectăm, să medităm, să ne rugăm, bazându-ne numai pe puterea talismanului. Natural, există şi excepţii, dar în general, oamenii utilizează talismanele căutând protecţia a ceva din exterior: ei închiriază mercenari fără a dezvolta în ei virtuţi, care sunt adevăraţii lor protectori. De aceea, chiar dacă posedă un talisman puternic, acesta îşi pierde puţin câte puţin puterea.

Din materialul de mai sus vedem clar că în teorie păgînismul, creştinismul şi instrumentele vrăjitoreşti păgîne – talismanele nu au nimic în comun ba chiar creştinismul condamnă aceste practice. Realitatea este însă cu totul alta iar elementele de vrăjitorie şi păgîne sunt infiltrate adînd în creştinism. Elementele simbolice atît de practicate în creştinism ca – icoane, cruciuliţe, îngeri şi sfinţi desenaţi, bucăţi de rugăciuni imprimate şi păstrate în poşetă, brăţări cu imprimeuri religioase toate sunt elemente de păgînism inclusiv talismane. În viaţa spirituală, nici mijloc exterior nu poate acţiona într-un fel durabil dacă omul nu trăieşte o existenţă pură şi cu bun simţ. Numai că, deoarece nu se explică aceste adevăruri oamenilor, ei îşi fac iluzii. Ei poartă cruci crezând că, dacă Iisus i-a salvat vărsându-şi sângele pe cruce, simbolul acestei cruci îi va salva. În creştinism, au existat tot timpul mistici care au adorat faţa lui Cristos, considerând-o ca pe un talisman care putea să-i lumineze şi să-i protejeze de tot răul. Feţele marilor sfinţi sunt de asemenea talismane eficace. Oamenii le utilizează încă.

Deci practic feţele bisericeşti condamnă vrăjitoria atunci cînd este practicată de vrăjitori şi susţine aşa zisele slujbe de noapte unde se desfac vrăjile, se scot duhurile rele din trupurile posedate, de desfac legătura căsătorie etc. Să nu mai zicem şi de lucruri negative pe care popii pot să le facă în timpul slujbelor, se ştie că dacă ţi s-a făcut o nedreptate sau ţi s-a furat ceva poţi da la biserică „la slujbă” şi tot răul făcut se întoarce către cel vinovat. Sau cînd cu intenţii rele pui numele unei persoane vii să fie pomenită la morţi şi se zice că persoana dată în scurt timp v-a păţi ceva crunt. Apoi elementele legate de talismane – să porţi cruce la gît că Isus să te păzească, să ţii icoana sfîntului tău ca să te ajute în viaţă, să porţi o anumită rugăciune scrisă la tine, pentru succese, drum uşor etc. Toate aceste elemente de păgînism, vrăjitorie sunt în creştinism însă se motivează folosirea lor prin faptul că acestea vin de la dumnezeu nu de la diavol.Să fie chiar aşa? Să îi placă lui Dumnezeu toate elementele de idoalizare pe care le foloseau oamenii păgîni? Sau feţele religioase au deformat adevărul incluzind masive elemente păgîne anume de a fi mai „confortabilă” convertirea l-a creştinism, fără ca peroana să renunţe la multele sale obiceiuri păgîne. Să nu uităm aici şi elementele de tribut în bani şi produsele – jertfele păgîne astăzi pomentele creştine. La naştere plăteşti, la căsătorie plăteşti la moarte plăteşti ... totul înseamnă pomene şi jertfe în numele bisericii şi respectiv dumnezeu.

Ca concluzie la acest subiect cred că cel mai simplu este să analizaţi poza de mai jos  - Feţele bisericeşti sunt cei mai mari vrăjitori şi cei mari adepţi ai vrăjitoriei, practicate din păcate în numele lui Dumnezeu.

ATENTION: Soon I will post the english version too INSHALLAH. 

Europa si Moscheile din tarile europene colaj photo

Moschei in Europa

Islamului ca religie in Repubica Moldova

Zilele acestea au aparut iarăşi în presă articole privind reacţiile diferitor organizaţii ortodoxe privind înregistarea cultului islamic in Republica Moldova. Aşa că am început a reflecta asupra acestui subiect. Prima întrebare care mi-a apărut este de ce „cult islamic”? Care este definiţia cuvîntului cult şi de ce nu religie?

Am aflat astfel că:

CULT1, culte, s. n. 1. Omagiu care se aduce divinităţii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de veneraţie, de adoraţie faţă de cineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. – Din fr. culte, lat. cultus. 

CULT2 ~e n. 1) Formă a conştiinţei sociale în care realitatea este reflectată şi interpretată ca fiind independentă de forţe şi fiinţe supranaturale; confesiune; credinţă; religie. 2) Totalitate a ritualurilor unei religii. 3) fig. Sentiment de admiraţie, de dragoste faţă de cineva sau de ceva. /<lat. cultus 

CULT s.n. 1. Adorare mistică a unor fiinţe reale sau fantastice ori a unor idei abstracte; act religios făcut în cinstea unei divinităţi. ♦ Totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Religie, confesiune. 3. Sentiment de admiraţie, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva. [Pl. -te, -turi. / < fr. culte, cf. lat. cultus]. 

RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în şcoală, având ca scop educarea şi instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion. 

RELÍGIE s. f. 1. formă a conştiinţei sociale caracterizată prin credinţa într-o divinitate, într-o fiinţă supranaturală, creatoare şi guvernatoare a cosmosului şi prin oficierea unui cult; confesiune. 2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt. (< fr. religion, lat. religio, germ.Religion) 

RELÍGIE ~i f. Credinţă în existenţa unei forţe supranaturale (care implică un ansamblu de acte rituale) şi adorarea ei. [G.-D. religiei; Sil. -gi-e] /<fr. religion, lat. religio, ~onis, germ. Religion 

Deci după definiţie aceste două cuvinte practice sunt sininime, insă eu văd careva elemente existente pentru cuvîntul Religie ce lipsesc la cuvîntul Cult. Şi anume: Cultul este descris mai mult ca o idolarizare, ca o credinţă pe alocuri oarbă, fără un sistem bine desăvîrşit de credinţe. Cuvîntul cult este explicat ca fiind ceva general „un sistem de practici, ritualuri” iar Religia este descrisă ca un sistem de credinţe şi practici bine puse la punct incluzînd instituţii şi organizaţii corespunzătoare. Deci ca o totalizare, prin numirea Islamului cult în RM s-a înţeles că oamenii care practică această religie cred într-o fiinţă supremă (aceaşi ca pentru religie pînă acuma), aceştia pot să îşi desfăşoare ritualurile religioase (rugăciune, moschee etc.) dar aceştia practic nu au un sistem bine determinat de instituţii şi organizaţii care să reglementeze şi să promoveze această credinţă printre oamenii din RM. Ar fi pe înţelesul tuturor cam aşa: poţi să te rogi la dumnezeul tău, poţi să practici ritualuri religioase, însă nu nu te aştepta că toate sistemele sociale, politice şi religioase din ţară se vor schimba din cauza ta.

În general asta şi este cea de ce Musulmanii de aici au la moment nevoie, recunoaşterea din partea societăţii că ei există, că aceştia au o anumită conduită social-morală pe care o respectă şi desigur un loc unde să se poată ruga liber, unde să socializeze cu ceilalţi musulmani şi acesta să fie protejat prin lege. Nimeni prin legalizarea Cultului Islamic nu a dat mai multe libertăţi şi deci nu este posibil ca legile social-morale şi religioase practicate in Moldova să se schimbe. Creştinii ortodoxi, catolici, baptişti, ehovişti etc. vor avea aceleaşi libertăţi, drepturi, loc în societate doar că de acum şi Musulmani vor avea aceleaşi drepturi libertăţi toate fiind sub egida Constituţie ţării care este ca nomenclatorul de bază al ţării. Practic legile constituţionale vin mai presus de cele religioase în această ţară.

Acuma după ce mi-am explicat mie insumi cum stau lucrurile îmi rămîne o altă întrebare. De ce atunci atîta scandal asupra acestui subiect. De ce popii şi „creştinii” fac atîta scandal de parcă de mîîne toţi riscă expunderea la o boală contagioasă. De ce nu s-a făcut scandal cînd s-au întregistrat culte ca ehoviştii, baptiştii etc? Popii creştini ortodoxi (că ei în general sunt cu scandalul) se comportă de parcă nici nu au studiat istoria religioasă, marile religii ale lumii, cum au apărut şi cum s-au dezvoltat. Şi amintindu-mi interviul cu Mitropolitul Moldovei făcut acum cîteva luni, cînd cultul islamic a fost legaizat îmi dau seama că sistemul ortodox mă refer la feţele bisericeşti, este unul destul de putred şi fără capacităţi intelectuale. Să numească Mitropolitul Moldoviei Islamul ca „Mohamedism” , „religie ce are un alt dumnezeu decît creştinii” arată o educaţie generală la zero. Aceştia încearcă să sensibilizeze opinia publică prin preziceri de gen apocaliptice avînd ca temei doar faptul că Ştefan cel Mare (acesta înainte de a muri a zis că decît moldovenii să slugărim ruşii mai bine să dăm bir turcilor, dar aceasta este deja un alt subiect) a luptat împotriva turcilor musulmani, că a fi musulman este ega cu  fi extremist, terorist.

 Însă societatea noastră este mult mai avansată intelectual decît să am iertare de exprimare, dar asta e realitatea, mulţi retardaţi ce poartă sutană. Mă bucur să văd lipsa de reacţie din partea societăţii, acest lucru mă face să mă simt în ţara mea acasă deşi am o altă confesiune decît creştin ortodoxă. Sigur ca şi orice altă religie minoritară în această ţară, atacuri şi replici tăioase la adresa Islamului vor mai fi. Însă zi de zi lumea se va deprinde să ne aibă printre ei, şi respectul faţă de noi ca membri ai societăţii va creşte. Iar globalizarea ajută la acest lucru. Căsătoriile mixte fiind unul din primul imbold adus moldovenilor de a accepta islamul ca o confesiune religioasă. Ce mamă îşi va urî şi dori răul proprie fice, fecior, nepot, nepoată.

Interviu cu Mitropolitul Moldovei 

Maher Zain and the gorgeous songs !!!!!!!!!!!!

and

and

REFLECTIONS 1 - REFLECTARI 1

Selam Aleyikum!!!

My name is Ekaterina, or simpler Ika. I am 25 years old. I live in a Christian orthodox country and I am converted to Islam. Nobody force me and nobody hypnotized me to convert. I did it from my own needs, and I can freely say that the converting bring peace in my soul. But, in general I don’t want to talk about that here. I prefer to post here my reflections and questions that I have it. I hope that my reflection will help other new converters.

For the first time, these days I meet other girls that become Muslim too. It was a unique and special experience for me. It was for the first time science I am converted when I meet another Muslim from my country, and I had some emotion before the meeting. I didn’t know what I will feel. It will be something special? Do I will feel like I am with my people or I will ckeep looking to the clock’ to get quickly form there.  But everything was better that my expectation. I felt relaxed, comfortable and with my people. All the girls are sweets, so opened so kind. I become part of the group quickly. We started to talk about many thinks, but the more interesting was to hear the converting history of each girl. The most special moment for me was when after Iftar, all girls together prayed Al Mahrib Salaat. My heart was beating so strong and I was having emotions. Mashallah all girls together, I am a part of this group. That was a very important moment for me. A new step for closing to the people like me, people who believe in the uniqueness of Allah, and who worship Allah (subhana wa ta alaa).

I’m saying closing, because like each process, the changing is not coming suddenly. The human behavior (at last mine), usually reject the suddenly changes. Sincere, is hard to assert yourself like the servant of Allah, when around you are just non-Muslim people, in special if you are a new converted. Each day I am facing with two problems: the wish to be a good Muslim, to respect the Koran and the Hadiths and the life around me that is not related with my religion Islam. The daily  problems that I am confronting are many, for example I want to wear hinjab, but each time when I wore the attention to my own person from the people around me was more that on a normal day (I know that they will not answer for my person in front of Allah in the day of judgment, I still work on this level – daily hinjab wearing), people around me are not sharing my religion so socialization between we has some exactly parameters that I can’t exceed, and not the last problem – loneliness. Like is writing in the Koran, a Muslim can’t be alone, he must be surrounded by other Muslims. You can talk with them on the same subjects, they have the same values and the most important you can better serve Allah. Here is an example, even a simple one, from my life that is making me to see the things like that. I am coming tired from work, with zero energy, with 1 even 2 salaat not do it. Goodness, the bed is so alluring, I could have a nap and latter to recover my not did it prays. I am opening the laptop, I am opening the Skype and there is writing me one of my friends and she is a Muslim too. She is asking how the fasting is going, if I am handling with the praying. She is telling me how she prayed all night still the morning. Suddenly I had a reflection “wow she prayed all night but I am lazy to do the usual prays. And I am complaining that the changes in my life are not coming sooner. Sure, I am lazy to do my Salaat, but my expectations to Allah are so big: Shame, be shamed Ika”. And like that I am returning to the normal behavior. I am doing my wudoo, the Salaat that I must do it…. And now go tranquil and reconciled to have a nap.

Like each person, I need to be a part of a society, but in my case here in my country, the society is more limited, so the identification and integration in the Muslim society is strictly necessary. Just now after I meet other Muslim women, I feel better, calmer, more at home in my country because I know that I am not alone, we have each other and what can be more nice that the feeling of safety and fulfillment.

PS: Together with my Muslim sisters, that I meet these days, have big plans. They will take me to the mosque to meet other Muslim women, we will meet more fervently to pray together, to crochet, to learn how to sew a hinjab (because here you don’t have it where to buy at last a good handkerchief not talking about a hinjab) and the most important to discover together the holly words from Koran. INSHALLAH!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Selam aleyikum!!!

Ma numesc Ecaterina, sau Ika dacă doriţi mai uşor. Am 25 ani. Traiesc într-o ţară creştin ortodoxă  şi sunt convertită la islam. Nu m-a convertit nimeni forţat şi nici nu m-a hipnotizat nimeni. Am făcut-o din propria dorinţă şi pot să vă zic că am sufletul împăcat. Dar nu despre aceasta vreau în linii mari să vă povestesc în acest blogg. Mai degrabă gîndurile mele şi întrebările care mi le pun o să găsiţi pe aici. Sper ca reflectările mele o să fie de ajutor şi altor noi convertiţi.

Zilele acestea m-am întîlnit prima oară cu alte fete de pe aici convertite la islam. A fost o experienţă unică şi specială pentru mine. A fost prima oară de cînd sunt convertită să interacţionez  cu cineva musulman de pe la noi, şi aveam careva emoţii înainte de a le întîlni. Nu ştiam ce o să simt. Va fi ceva special? O să mă simt ca printre ai mei sau o să ma uit la ceas să plec cît mai repede de acolo. De cînd mă ştiu de multe ori simt că acolo unde sunt nu îmi este locul aşa că emoţiile erau mari. Însă totul a decurs mult mai bine decît mă aşteptam, mă simţeam relaxată, comod şi printrei ai mei. Toate fetele sunt nişte dulci. Atît de deschise atît de binevoitoare. M-am inclus în grup foarte repede. Am început a discuta despre multe, cel mai interesant a fost să aflăm cîte ceva din povestea fiecăreia. Însă momentul cel mai special pentru mine a fost atunci cînd după Iftar am făcut împreună Al Mahrib Salaat. Inima îmi bătea puternic şi chiar aveam emoţii. Mashallah toate împreună, sunt şi eu o parte din grup. Au fost nişte clipe foarte importante pentru mine. Un nou pas spre apropiere de cei ce sunt ca mine cei ce credem în unicitatea lui Allah şi cei care îl slujesc pe Allah (subhana wa ta ala).

De ce zic apropiere, pentru că ca şi orice proces, schimbarea nu vine brusc. Natura omului (sau cel puţin a mea) debicei respige schimbăriLe bruşte. Şi sincer e cam greu ca înconjurat de nonmusulmani, în special dacă eşti nou convertit, să te afirmi pe tine însuţi ca slujitor al lui Allah. În fiecare zi mă confrunt cu două lucruri: dorinţa de a fi un bun musulman, de a respectat Koranul şi Hadişurile şi viaţa din prejurul meu care nu are nici o legătură cu islamul. Problemele cu care ma întîlnesc zi de zi sunt multe, ca de exemplu vreau sa port hinjab dar de cîte ori am purtat atenţia celor din jur asupra mea era mai mare decît normal (deşi ştiu că nu ei vor răspunde în faţa lui Allah în ziua de apoi, încă lucrez la etapa cu purtarea hinjab-ului zi de zi), oamenii din jurul meu nu împărtăşesc aceaşi religie deci practic relaţionarea dintre noi are anumiţi parametri care nu pot fi depăşiţi, şi nici de cum ultima problemă – siNgurătatea. După cum scrie şi în Koran un musulman nu poate fi singur el trebuie să se înconjoare de semenii lui. Poţi discuta aceleaşi subiecte, ai aceleaşi valori dar cel mai important împreună poţi mai bine sluji pe Allah. Iată şi un exemplu deşi unul foarte simplu din viaţa mea care mă fac să văd aces lucru. Vin obosită de la lucru, scursă de energie, cu 1 sau chiar 2 salaat nefăcute. Doamne ce ademinitor e patul, parcă aş dormi un pic şi mai tîrziu recuperez rugăciunile. Deschid laptopul, deschiD skype-ul , şi cînd colo îmi scrie o prietenă şi ea musulmană. Mă întreabă cum mă descurc cu postul cu rugăciunile. Îmi povesteşte cum s-a rugat pănă aproape dimineaţa. Şi deodată se aprinde un beculeţ în cap la mine „Waw ea s-a rugat toată noaptea dar eu ma lenesc să fac măcar rugăciunile obişnuite. Şi apoi mă plîng că schimbările în viaţa mea nu vin atît de repede pe cît aş vrea. Păi sigur mie mii lene să fac o rugăciune, dar ca aşteptări de la Allah am multe: Ruşine, ruşine să îţi fie Ika”. Şi iată aşa revin la normal mă duc fac wudoo, rugăciunile necesare de recuperat... iar acuma poftim dormi un pic liniştită şi împăcată.

                Ca şi orice alt om, şi eu am nevoie să mă integrez în societate dar în cazul meu societatea mea e mult mai restrînsă aici la noi în ţară, aşa că identificarea acestora şi integrarea în grupul lor este strict necesară. Doar acuma după ce am interacţionat cu mai multe femei musulmane, mă simt emoţional mai bine, mai liniştită mai acasă în ţară la mine pentru că ştiu că nu sunt singură şi că oricînd şi la orice problemă ne avem unii pe alţii şi ce poate fi mai plăcut decît sentimentul de siguranţă şi împlinire.

PS: Împreună cu celelalte surioare pe care le-a cunoscut zilele acestea avem planuri mari. Acestea mă vor lua la moschee să fac cunoştinţă şi cu alte femei musulmane, ne vom întălni mai des, să ne rugăm împreună, să croşetăm, învătăm cum se coase un hinjab (pentru că aici la noi nu ai de unde să cumperi măcar o basma bună nemaivorbind de un hijab) şi cel mai important să descoperim cuvîntul sfînt din Kuran împreună. INSHALLAH!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Despre luna RAMADAN

Besmillah al rahman al rahim,

In luna august pentru musulmani incepe una din cele mai sfinte luni. Fiecare musulman se bucura de sosirea oaspetelui drag care  aduce fericire, liniste sufleteasca, aduce mila si iartarea lui ALLAH (swt). Oaspete ce ne aduce mai aproape de Allah (swt) si paradisul sau si ne tine departe de seytan (diavol). Este vorba de Ramadan. Luna in care Coranul a fost provaduit profetului Muhhamada (salla allahu aleihi wa salam).

Voi incerca sa explic pe scurt care este semnificatia Ramadanului si de ce musulmanii postes.

Postul este o cerere si un ordin clar stabilit de ALLAH (subhanna wa ta’ala) si  pe care noi musulmanii trebuie sa il respectam, aratindu-ne respectul, dragostea si teama fata de ALLAH (swt).  Postul a fost cerut de ALLAH si celor dinaintea lui Muhhamad (saaws) si este consemntat atit in Tora cit si in Vechiul Testament.  Dupa cum am mentionat si intr-o postare anterioara postul reprezinta unul din cei 5 piloni ai Islamului: marturia ca nu este un alt dumnezeu decit ALLAH si Muhhamad este profetul sau; rugaciunea de 5 ori in zi catre ALLAH (swt); platirea zakat-ului (pomana obligatorie); lelerinajul la Mecca (Hajj); postirea in luna Ramadan (bukhari).

                Elementele esentiale ale postului sunt:

1.       Intentia de a posti- sa ai intentia sincera de a posti spre multumirea lui ALLAH (swt). Nu se rosteste in voce tare ci se aude din suflet. Un musulman trebuie sa isi spuna intentia inainte de rugaciunea de la rasaritul soarelui FAJR (momentul in care incepe postul) si se repeta in fiecare noapte

2.       Abtinerea de la actiuni ce ar rupe postul. Postirea la musulmani inseamna lipsirea de mincare, bauturi, relatii sexuale, cuvinte urite pe perioada: rasaritul soarelui respectiv prima rugaciune AL FAJR si pina la apusul soarelui respectiv rugaciunea AL MAHRIB.

Actiunile ce invalideaza postirea:

1.       Consumul intentionat de produse alimentare si bauturi pe perioada postului. Daca persoana a uitat de post si a baut, consumat neintentionat postul nu se considera rupt si postirea se continua.

2.       Relatii sexuale – Ca si consumul de alimente si bautiri relatiile sexuale intre sot si sotie sunt interzise pe perioada postului insa ca si in cazul hranii este permis dupa finalizarea perioadei de  pot in ziua respectiva.

3.       Vomitarea intentionata – face invalidarea zilei si aceasta trebuie recuperata in alte zile ale anului

4.       Intentie slaba -  daca la orice perioada a zilei apare intentia de a stopa postul chiar daca a fost doar in inima si persoana tine postul in continuare aceasta zi de post este anulata si nu se poate recupera niciodata

5.       Injectarea de medicamente – daca persoana nu este bolnava si nu necetisita tratarea urgenta atunci aceasta invalideaza ziua de post. Deoarece singele este hranit. Injectarea solutiei saline glucozei, inhalatorii pentru persoanele bolnave de asm toate  fac anularea postului.

6.       Evenimente involutare – menstruatia, scurgerile post nastere. Ziua in care menstruatia apare/ este se invalideaza si trebuie recuperata. Insa se recupereaza numai postul nu si rugaciunile din ziele pierdute. In cazul in care menstruatia se termina inainte de apus femeia tyrebuie sa faca baia de purificare Ghusl si sa isi spuna intentia de a posti in urmatoarea zi.

Actiuni ce sunt permise in zilele de post:

1.       Clatirea gurii si a corpului cu apa (insa nu si inghitirea acesteia)

2.       Aplicarea de machiaj pe fata, ochi

3.       Sarutul (pupici) si imbratisarile pentru cei care se pot controla

4.       Aplicarea de picaturi la ochi si urechi

5.       Aplicarea de ventuze si donarea de singe

6.       Curatarea nasului si gurei cu apa, prin clatirea adinca a cavitatii bucale si nazale

7.       Salivarea, praf de pe drum inghitit, cernerea fainii

8.       Ejacuarea dupa rasarit (Al fajr)

9.       Scaldarea Ghusl pentru femeile la care menstruatia s-a terminat dupa AL FAJR

10.   Vomitarea involuntara

Desi postirea este un sistem destul de compex si obligatoriu ALLAH (swt) a permis la anumite categorii de persoane sa nu posteasca si anume:

1.    Persoanele cu caderi nervoase (nebune), virstnicii, persoanele cu boli cronice, cu job dificil in conditii periculoase. Acestia in loc de postire sunt obligati sa hraneasca un om sarac (cersetor) o zi pentru fiecare zi nepostita.

2.    Femeile insarcinate si cele ce alapteaza la sin – si acestea trebuie sa plateasca aceasta eliberare (adica sa hraneasca o persoana)

3.    Calatorii si persoanele bolnave chiar daca nu e o boala cronica- pot intrerupe postul pentru perioada in care acestia nu pot tine postul. Reiau postul imediat ce se insanatosesc sau revin din calatorie. De asemenea trebuie sa hraneasca o persoana saraca atitea zile cit nu a tinut post.

Ce inteleg prin islam

Islam = supunere fata de dumnezeu (Allah  - subhanu wa ta ala/ Cel mai glorios cel mai inalt)

In Islam nu exista nici un alt dumnezeu decit Allah subhanu wa ta ala si rugaciunile unui musulman se indreapta mereu spre divinitatea suprema. Monoteismul este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Mesajul general al islamului transmis prin cartea sfinta Coran profetului Muhammed salla Allah aleihi wa salam ( pacea și binecuvintarea lui Allah sa fie asupra sa) este de supunere totala fata de Allah subhanu wa ta ala si de corelatie in pace intre oameni spre marirea celui de sus. 


Nu există nicio imagine vizuală sau reprezentare a lui Dumnezeu în islam, deoarece o astfel de imagine artistică ar duce la idolatrie, care este interzisă. Mai mult, mulţi musulmani cred că Dumnezeu este lipsit de corp, făcând imposibilă reprezentarea Sa bidimensională sau tridimensională. Musulmanii preferă să-l descrie pe Dumnezeu prin atributele divine menţionate în Coran, cunoscute drept "cele mai frumoase nume", în număr de 99 (sunt Cele 99 de nume ale lui Allah ca, de exemplu: Supremul, Milostivul, Înţeleptul, Înaltul). 


Islamul nu neaga autenticitatea profetilor si mesagerilor de pina la Mohammad salla Allah aleihi wa salam Moise, Ibrahim, Isus sunt recunoscuti in Coran ca trimișii lui Allah, iar Maria mama lui Isus este considerata una dintre cele mai evlavioase femei si cărei Allah subhanu wa ta ala i la trimis pe Isus care nu a fost "făcut" ci creat de Allaj subhanu wa ta ala. 


Sunt cinci piloni ai Islamului care sunt si fundația vieții unui musulman. 


1. Iman - Credinta in unicitatea lui Allah subhanu wa ta ala  si caracterul definitiv ale profetiilor lui Muhammad salla Allah aleihi wa salam.


2. Salah - Practicarea rugăciunilor fata de Allah subhanu wa ta ala. Cinci rugăciuni sunt obligatorii pentru fiecare musulman și acestea sunt considerate punte directa de legătura intre musulmani care practica rugăciunea si Allah subhanu wa ta ala. 


3. Zakah - danie obligatorie (o parte din veniturile anuale)  pe care fiecare musulman trebuie sa o dea celor nevoiași ca ajutor. 


4. Sawm - Postul din luna Ramada-n. Fiecare musulman postește de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui abținându-se de la mâncare, băuturi și relații sexuale cu soțul/șotia.




5. Hajj - Pelerinajul la Mekkah este obligatoriu pentru  cei care fizic și financiar sunt capabili sa o facă. 

Daca Hajj, Sawm si Zakah pot avea unele excepții pentru cei care din motive fizice sau financiare nu le pot îndeplini atunci Salah si Iman sunt obligatorii și nu sunt excepții. 

Selam aleykum

Besmallah. Bine ati venit pe blogul meu. Aceasta este prima mea postare si inshallah nu si ultima. Scopul acestui blog este de a imparasi cu ceilati frati si surori in islam emotiile, senzatiile si informatiile pe care le aflu despre islam. Inshallah experienta mea sa fie de ajutor noilor convertitilor. 

Besmwllah. Welcome to the blog. This is my first post and inshallah not the last one. I made this blog to share with my brothers and sisters in Islam the emotion, feelings and information that I know about Islam. Inshallah, I hope my experience will be helpful for new converts. 

PS: I prefer to post in English too because I want more people to can read and understand my posts. Some of information that I will post, inshallah, will be taken from others Islamic web page but some of my post I will wrote. I am not an English native speaker and I am apologizing for the mistakes that I will make it. :)